vineri, 19 iulie 2013

câh.

Câtă falsitate, prefăcătorie peste tot...
Și pentru ce?
Motivele poate că sunt umane, dar nu te simți un pic aiurea știind că te prefaci atât de mult? Că minți? Că oamenii văd. Unii sunt orbi, dar unii nu. Iar cei care văd, o să fie dezgustați de o astfel de atitudine.

marți, 9 iulie 2013

De ce vrem să fim visători?

Întrebarea mai corect formulată este de ce suntem visători, pentru că adeseori această caracteristică se dobândește prin naștere. Bineînțeles, fiecare dintre noi poate avea propriile sale motive, însă câteva ies în evidență în mai multe cazuri.
 Visăm pentru că pragmatismul veritabil nu este specific uman.
Pentru că realitatea este limitată și împodobită cu o multitudine de constrângeri.
Pentru că unele lucruri pur și simplu nu pot fi realizate.

Termenul „a visa” nu înseamnă a fi laș sau incompetent, ci este echivalentul gândirii individuale ce duce pe meleaguri necunoscute, având la bază imaginația, dar și experiențele persoanale. Un vis înseamnă o idee, un mod de exprimare care încă nu există sau care poate nu va exista niciodată.
Este bine să visăm. De ce? Pentru că evadăm din cotidian și găsim un mic refugiu al cugetării de sine în niște concepții nebunești, irealizabile, și totuși, râvnite.
Există mai multe categorii de visuri. Cele scrise și cele nescrise. Visurile scrise prind contur, fiind molcom înșirate pe bucăți de hârtie. Acest tip de visuri, cele scrise, reprezintă fantezia ficțională a creatorului său, pe când cele nescrise sunt pure aspirații la diverse lucruri, fiecare ținând de judecata a posesorului său.
Concluzia? Visați în orice mod posibil, dar aveți grijă să nu vă întreceți cu propriile aspirații. Ancorați-vă în realitate cu dreptul de a-i permite uneori câte unui vis să vă poposească în minte.

luni, 8 iulie 2013

Secret garden.



Al treilea blog administrat de mine pe Blogger. Sper să nu dau greș cu acesta.
Știu că, de obicei, în prima postare, majoritatea oamenilor se prezintă, atribuindu-și numeroase adjective sau caracteristici pe care le sustrag din spusele altora. Sau din cum vor ei să se vadă. Eu nu mă caracterizez. Nu-mi place și nici nu sunt bună la așa ceva.
La momentul ăsta ar trebui să scriu o continuare a unei povești nepostate încă pe Wattpad. Și eu ce fac? Stau și scriu aici cuvinte fără sens.
Oooooooricum, motivul pentru care am început acest blogușor i se datorează în parte Monicăi, o persoană minunată căreia îi mulțumesc prin acest intermediu pentru că și-a folosit talentele de convingere pe mine. Și nu a eșuat.
Iar dacă ați picat pe-aici din greșeală, nu-i nimic. În curând vă veți îndrăgosti de modestia mea și nu veți mai dori a părăsi acest locșor. Știu eu.