marți, 9 iulie 2013

De ce vrem să fim visători?

Întrebarea mai corect formulată este de ce suntem visători, pentru că adeseori această caracteristică se dobândește prin naștere. Bineînțeles, fiecare dintre noi poate avea propriile sale motive, însă câteva ies în evidență în mai multe cazuri.
 Visăm pentru că pragmatismul veritabil nu este specific uman.
Pentru că realitatea este limitată și împodobită cu o multitudine de constrângeri.
Pentru că unele lucruri pur și simplu nu pot fi realizate.

Termenul „a visa” nu înseamnă a fi laș sau incompetent, ci este echivalentul gândirii individuale ce duce pe meleaguri necunoscute, având la bază imaginația, dar și experiențele persoanale. Un vis înseamnă o idee, un mod de exprimare care încă nu există sau care poate nu va exista niciodată.
Este bine să visăm. De ce? Pentru că evadăm din cotidian și găsim un mic refugiu al cugetării de sine în niște concepții nebunești, irealizabile, și totuși, râvnite.
Există mai multe categorii de visuri. Cele scrise și cele nescrise. Visurile scrise prind contur, fiind molcom înșirate pe bucăți de hârtie. Acest tip de visuri, cele scrise, reprezintă fantezia ficțională a creatorului său, pe când cele nescrise sunt pure aspirații la diverse lucruri, fiecare ținând de judecata a posesorului său.
Concluzia? Visați în orice mod posibil, dar aveți grijă să nu vă întreceți cu propriile aspirații. Ancorați-vă în realitate cu dreptul de a-i permite uneori câte unui vis să vă poposească în minte.

6 comentarii:

  1. Eu..am încetat să mai visez.Pentru că de câte ori o fac,tot timpul se întâmplă exact opusul.Visele?Te induc în eroare.Te fac să speri şi mai apoi să cazi..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În unele cazuri, ai dreptate. Dar a visa nu înseamnă numai a-ți face speranțe deșarte. Înseamnă a crea un loc al tău în care să te afunzi de câte ori ai nevoie. Și chiar dacă te lași dusă de val și visurile te fac să cazi la pământ, la un moment dat te vei ridica. Asta fac ele. De-aia trebuie să ai o limită ca să nu „cazi”. :3

      Ștergere
  2. Hihi..Era si un citat ,,If you can dream it you can do it".
    Intr-un fel imi place sa visez.De obicei visez ceea ce as vrea sa devin.Nu cred ca visele mele sunt chiar imposibile, dar am mari piedici in a le realiza.Si cel mai dureros e ca eu insami ma tin pe loc din a face visul realitate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricine are piedici în a-și realiza visul. Când eram mai mică, obișnuiam să îmi aleg un obiectiv și, în funcție de nivelul de voință pe care îl depuneam în acel scop, reușeam sau nu. Au fost dăți când am reușit și am fost foarte mândră de mine. Alteori când am reușit numai pe jumătate și îmi spuneam că „poate fi și mai bine de atât”. Iar uneori nu am reușit deloc. Și m-am ambțiționat. Din punctul meu de vedere, în visurile care mai realiste trebuie să depui o groază de voință dacă vrei să se îndeplinească. Dacă nu o faci, mai greu cu îndeplinirea lor. Totul depinde de tine. Și da, există momente în care nu te simți în stare de nimic și ești la pământ cu starea ta morală, dar trebuie întotdeauna s-o depășești și să-ți vezi de viață.

      Ștergere
  3. Ai spus-o atât de profund și de frumos. Și ascultam playlist-ul tău cu ”My Immortal” și ”Apologize”. Și mi-au dat lacrimile. *laugh*
    Anyway. Eu sunt o visătoare convinsă. Și dacă mi s-ar îndeplini visul care mi se derulează în minte în fiecare noapte... aș fi cea mai fericită. Cum a zis și Albă ca Zăpada: uneori, mi se pare că eu sunt singura mea piedică spre îndeplinirea visului. Timiditatea mea, teama mea, lașitatea mea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Înțeleeeeeeeeeg, crede-mă că înțeleg. În cazul tău timiditatea și teama primează. Pentru că nu știi ce ar putea să se întâmple. Iar situația e chiar îmbârligată. Nu-ți permite dreptul de a o spune din cauza simplelor principiilor umane. Dacă ar fi mai simplu... atunci poate ți-ai lua inima în dinți. Deși chiar și acolo există piedici.
    Monicornule, totul o să fie bine. Îți promit eu. :3

    RăspundețiȘtergere